raport (toate sensurile)

Definiția cuvântului „raport”

raportsubstantiv

  1. legătură între două sau mai multe persoane, obiecte, fenomene, noțiuni pe care gândirea omenească o poate constata și stabili; relație.
  2. (mai ales la pl.) contact, legătură între mai multe persoane, instituții etc.; relație.
  3. (mat.) câtul dintre două mărimi de același fel, exprimate în aceleași unități.
  4. relație (numerică) între două valori.
  5. comunicare scrisă sau orală făcută de cineva în fața unei adunări, a unei autorități etc., cuprinzând o relatare (oficială) asupra unei activități personale sau colective; textul acestei comunicări.
  6. scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său; ora, momentul când se face această prezentare.

raportverb

  1. (v.tranz.) a stabili un raport între două (sau mai multe) noțiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera ceva în relație cu...
  2. (v.refl.) a se referi, a face aluzie la ceva.
  3. (v.tranz.) a găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea.
  4. (v.tranz.) a reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren.
  5. (v.tranz.) a prezenta (în scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunoștința cuiva.
  6. (v.tranz.) a relata, a povesti ceva (în mod indiscret și cu răutate); a pârî.
  7. (v.tranz.) a produce venituri, a aduce beneficii.