rațiune
/ra.ʦi'u.ne/Etimologie
Din latină ratio, rationis.
Definiții
- facultatea omului de a cunoaște, de a gândi logic, de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; (p.ext.) judecată, minte.
- treapta a doua a cunoașterii, caracterizată prin faptul că operează cu noțiuni, judecăți și raționamente.
- temei, motiv, justificare.
- (mat.) rație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rațiune | rațiuni |
| genitiv-dativ | rațiunii | rațiunilor |
| vocativ | rațiune | rațiunilor |
| articulat | rațiunea | rațiunile |