pățanie

/pəˈʦa.ni.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a păți + sufixul -anie.

întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva; pătăranie, pățeală; (p.ext.) (la pl.) peripeții, aventuri.

„Înțeleptul învață din pățania altora, nesocotitul nici din a sa.”Înțelepciune și prostie
„Cel mai bun dascăl e pățania.”Înțelepciune și prostie
„Înțeleptul învață din pățania altora, nebunul din a sa”Înțelepciune și prostie
„Cel mai bun dascăl e pățania”Înțelepciune și prostie
„Înțeleptul învață din pățania altora, ne”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică