pălimar
/pə.li'mar/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- stâlp de pridvor sau de prispă, care susține streașina acoperișului.
- împrejmuire de scânduri la prispa unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc.; parmaclâc, balustradă (la un balcon).
- (înv.) întăritură, parapet.
- pridvor, cerdac; foișor.
- formă alternativă pentru pălămar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pălimar | pălimare |
| genitiv-dativ | pălimarului | pălimarelor |
| vocativ | pălimarule | pălimarelor |
| articulat | pălimarul | pălimarele |