păhăruț
/pə.hə'ruʦ/Etimologie
Din pahar + sufixul -uț.
Definiții
- păhărel.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păhăruț | păhăruțe |
| genitiv-dativ | păhăruțului | păhăruțelor |
| vocativ | păhăruțule | păhăruțelor |
| articulat | păhăruțul | păhăruțele |
Din pahar + sufixul -uț.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | păhăruț | păhăruțe |
| genitiv-dativ | păhăruțului | păhăruțelor |
| vocativ | păhăruțule | păhăruțelor |
| articulat | păhăruțul | păhăruțele |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică