punguliță
/pun.gu'li.ʦə/Etimologie
Din pungă + sufixul -uliță.
Definiții
- diminutiv al lui pungă; punguță.
- (bot.) (Thlaspi arvense) plantă erbacee de culoare verde-deschis, cu miros neplăcut, cu flori mici, albe, dispuse în inflorescență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | punguliță | pungulițe |
| genitiv-dativ | punguliței | pungulițelor |
| vocativ | punguliță | pungulițelor |
| articulat | pungulița | pungulițele |
Sinonime: 1: punguță, 2: (bot.) (reg.) țășculiță, punga-popii, tășcuța-ciobanului, buruiana-viermelui