proscripție
/pros'krip.ʦi.e/Etimologie
Din latină proscriptio, franceză proscription.
Definiții
- (în roma antică) punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice.
- pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | proscripție | proscripții |
| genitiv-dativ | proscripției | proscripțiilor |
| vocativ | proscripție | proscripțiilor |
| articulat | proscripția | proscripțiile |