Definiția cuvântului „proscripție”

proscripție — substantiv

1. (în roma antică) punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice.
2. pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun.