proroc
/pro'rok/Etimologie
Din slavă (veche) prorokŭ.
Definiții
- interpret al voinței lui Dumnezeu, capabil să prezică viitorul; (p.gener.) persoană care are previziunea evenimentelor viitoare; profet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | proroc | proroci |
| genitiv-dativ | prorocului | prorocilor |
| vocativ | prorocule | prorocilor |
| articulat | prorocul | prorocii |