pronie
/'pro.ni.e/Etimologie
Din neogreacă prónia.
Definiții
- forță divină; divinitate; dumnezeire; providență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pronie | — |
| genitiv-dativ | proniei | — |
| articulat | pronia | — |
Proverbe & zicători
- „Pronia dumnezeiască calcă socoteala omului”Noroc și soartă
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică