← înapoi la căutare

procura

/pro.kuˈra/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză procurer < latină procurare.

Definiții

  1. (v.tranz.) a face rost de ceva, a obține ceva.
  2. (v.tranz.) a produce, a provoca, a pricinui.

Declinare

CazSingularPlural
verbprocuraprocurau

procură

/proˈku.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din germană Prokura.

Definiții

  1. împuternicire legalizată prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; (concr.) act prin care se dă această împuternicire; mandat.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativprocurăprocuri
genitiv-dativprocuriiprocurilor
vocativprocurăprocurilor
articulatprocuraprocurile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică