substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din germană Prokura.
Definiții
- împuternicire legalizată prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; (concr.) act prin care se dă această împuternicire; mandat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | procură | procuri |
| genitiv-dativ | procurii | procurilor |
| vocativ | procură | procurilor |
| articulat | procura | procurile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză procurer < latină procurare.
Definiții
- (v.tranz.) a face rost de ceva, a obține ceva.
- (v.tranz.) a produce, a provoca, a pricinui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | procura | procurau |