privilegiu
/pri.vi'le.ʤju/Etimologie
Din franceză privilège < latină privilegium.
Definiții
- avantaj, scutire de obligații (către stat), drept sau distincție socială care se acordă, în situații speciale, unei persoane, unui grup sau unei clase sociale ori, în feudalism, orașelor și mănăstirilor.
- (concr.) act prin care se acordă un avantaj, un drept, o distincție etc.
- (spec.) (jur.) drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori, în virtutea creanței sale.
- (p. gener.) drept, avantaj, favoare; împrejurare favorabilă pentru cineva.
Exemple
- S-a folosit de privilegiul pe care îl are.
- Mă bucur de privilegiul de a-l cunoaște.
- Privilegiile tehnicii moderne.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | privilegiu | privilegii |
| genitiv-dativ | privilegiului | privilegiilor |
| articulat | privilegiul | privilegiile |
Sinonime: 1-2: prerogativă, 3: drept, 4: avantaj, favoare; binefacere, dar, folos