prilej
/priˈleʒ/Etimologie
Din bulgară прилeж (prilež).
Definiții
- ocazie, împrejurare; moment oportun.
- pretext, motiv.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | prilej | prilejuri |
| genitiv-dativ | prilejului | prilejurilor |
| vocativ | prilejule | prilejurilor |
| articulat | prilejul | prilejurile |