priboi
/pri'boj/Etimologie
Din sârbocroată priboj.
Definiții
- (tehn.) unealtă de oțel în formă de bară, cu un capăt conic, care servește, de obicei, la perforarea sau la lărgirea găurilor materialelor metalice; dorn.
- (tehn.) băț lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de măciulie, cu care se bat icrele pentru a le curăța de pielițe.
- (bot.) (Geranium macrorrhizum) plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori roșii sau albe.
- (reg.) numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans.
Exemple
- Priboi pentru perforarea unei piese metalice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | priboi | priboaie |
| genitiv-dativ | priboiului | priboaielor |
| vocativ | priboiule | priboaielor |
| articulat | priboiul | priboaiele |
Sinonime: 1: (tehn.) perforator, mandrină, dorn, (reg.) dușlag, (prin vestul Transilv.) sclidiritor, 3: (bot.) (reg.) bănat, bribor, cumătră, mușcată, floarea-raiului, floarea-vinului, floarea-viorii, pliscul-cucoarei, poala-Sfintei-Mării, poala-Sântei-Mării, talpa-gâștii