(tehn.) unealtă de oțel în formă de bară, cu un capăt conic, care servește, de obicei, la perforarea sau la lărgirea găurilor materialelor metalice; dorn.
(tehn.) băț lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de măciulie, cu care se bat icrele pentru a le curăța de pielițe.
(bot.) (Geranium macrorrhizum) plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori roșii sau albe.
(reg.) numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans.
priboi — verb
(v.tranz.) a găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul.