← înapoi la căutare

prezenta

/pre.zenˈta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză présenter < latină praesentare.

Definiții

  1. (v.tranz. și refl.) a (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda.
  2. (v.refl.) a deveni prezent în memorie, a apărea în memorie.
  3. (v.tranz.) a înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc.
  4. (v.refl.) a apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva.
  5. (v.refl. și tranz.) (spec.) a (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc.
  6. (v.tranz.) a pune înainte, a înmâna, a oferi, a da.
  7. (v.tranz.) (despre lucruri supuse unei examinări) a avea o anumită însușire, caracteristică.
  8. (v.refl.) a avea aparența de..., a se înfățișa ca...

Exemple

  • Mă prezint Popescu; l-am prezentat lui ...
  • Virusul se prezintă sub formă de corpusculi.

Declinare

CazSingularPlural
verbprezentaprezentau

Sinonime: 1: (se) recomanda, (înv.) (se) sistisi, 3: înfățișa, 4: reprezenta, 6: oferi, 8: se înfățișa

prezent

/pre'zent/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză présent.

Definiții

  1. (înv.) dar, cadou.
  2. perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; (p.ext.) situație actuală.
  3. (gram.) timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativprezentprezente
genitiv-dativprezentuluiprezentelor
vocativprezentuleprezentelor
articulatprezentulprezentele

prezent

/pre'zent/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din latină praesens, praesentis, franceză présent.

Definiții

  1. care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul: de față.
  2. (cu valoare de interjecție) formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal.
  3. existent.
  4. care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care el se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față.
  5. de care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică