pretoriu
Etimologie
Din latină praetorium, franceză prétoire.
Definiții
- (la romani) reședința pretorului, sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești.
- loc dintr-o tabără romană unde era așezat cortul comandantului.
- (înv.) sală de judecată (în incinta unui tribunal); (p.gener.) tribunal.
- (în evul mediu, în țara românească) sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai domnului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pretoriu | pretorii |
| genitiv-dativ | pretoriului | pretoriilor |
| vocativ | pretoriule | pretoriilor |
| articulat | pretoriul | pretoriile |