Definiția cuvântului „pretoriu”

pretoriu — substantiv

1. (la romani) reședința pretorului, sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești.
2. loc dintr-o tabără romană unde era așezat cortul comandantului.
3. (înv.) sală de judecată (în incinta unui tribunal); (p.gener.) tribunal.
4. (în evul mediu, în țara românească) sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai domnului.