verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină praedicare.
Definiții
- (v.intranz.) (despre clerici) a rosti o predică.
- (v.tranz.) a recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | predica | predicau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Definiții
- cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; (p.gener.) expunere cu conținut moralizator.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | predică | predici |
| genitiv-dativ | predicii | predicilor |
| vocativ | predică | predicilor |
| articulat | predica | predicile |