practică

Etimologie

Din germană Praktik, franceză pratique.

Definiții

1. practicare, (p.ext.) deprindere, obicei, rutină.
2. activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv.
3. exercitare a unei profesiuni, a unei discipline, profesare a unei științe, a unei arte.
4. aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare.
5. stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev.
6. (mai ales la pl.) ceremonie, manifestare exterioară de cult.

Exemple

• Practică pedagogică.
• Practică de producție.

Declinare

Etimologie

Din franceză pratiquer (după practică).

Definiții

1. (v.tranz.) a exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu..., a profesa.
2. (v.tranz.) (rar) a pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința.
3. (v.tranz.) a face, a executa; a efectua.

Exemple

• Practică virtutea.
• Se practică un anumit procedeu.
• A practica o gaura într-un perete.

Declinare