portiță
/port'i.ʦə/Etimologie
Din poartă + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv al lui poartă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | portiță | portițe |
| genitiv-dativ | portiței | portițelor |
| vocativ | portiță | portițelor |
| articulat | portița | portițele |
Proverbe & zicători
- „Pe poarta mică (portiță)”
- „A-și păstra (găsi, deschide, lăsa) o portiță (de scăpare)”
- „Teiul meu cu frunza lată, / Stă de pază la portiță.”Natură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică