popilnic
/po'pil.nik/Etimologie
Origine incertă. Poate din rădăcina expresivă pop. Alternativ ar putea fi în legătură cu poloneză kopytnik, sârbocroată kopitnik.
Definiții
- (bot.) (Asarum europaeum) mică plantă erbacee cu tulpină scurtă, cu două frunze mari în formă de rinichi, cu o floare de culoare roșu-închis situată în vârful tulpinii și cu rizom târâtor, folosit la prepararea unui ceai expectorant.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | popilnic | popilnici |
| genitiv-dativ | popilnicului | popilnicilor |
| vocativ | popilnicule | popilnicilor |
| articulat | popilnicul | popilnicii |
Sinonime: (bot.) piperul-lupului, (reg.) ficățea, năjitnică, pipăruș, piperniță, trierei (pl.), tulipin, buba-inimii, buruiana-frigurilor, buruiană-de-atac, dafin-mic, lingura-frumoaselor, lingura-popii