pontif
/pon'tif/Etimologie
Din franceză pontife.
Definiții
- (în roma antică) preot din colegiul sacerdotal suprem, însărcinat cu supravegherea cultului religios și a celorlalți preoți; (p.ext.) grad înalt în ierarhia sacerdotală la diferite popoare; (astăzi) înalt demnitar ecleziastic, arhiereu, prelat.
- șeful suprem al Bisericii catolice; papă.
- (fig.) (adesea ir.) persoană care are pretenția sau este considerată a fi o autoritate indiscutabilă într-un anumit domeniu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pontif | pontifi |
| genitiv-dativ | pontifului | pontifilor |
| vocativ | pontifule | pontifilor |
| articulat | pontiful | pontifii |