(în roma antică) preot din colegiul sacerdotal suprem, însărcinat cu supravegherea cultului religios și a celorlalți preoți; (p.ext.) grad înalt în ierarhia sacerdotală la diferite popoare; (astăzi) înalt demnitar ecleziastic, arhiereu, prelat.
șeful suprem al Bisericii catolice; papă.
(fig.) (adesea ir.) persoană care are pretenția sau este considerată a fi o autoritate indiscutabilă într-un anumit domeniu.