pocni

Etimologie

Din poc + sufixul (ă)ni.

Definiții

1. (v.intranz.) a răsuna cu un zgomot scurt și sec; a detuna.
2. (v.intranz.) (despre uși, ferestre etc.) a se izbi, a se trânti cu putere și cu zgomot.
3. (v.intranz.) (fig.) a izbucni pe neașteptate, a se declanșa.
4. (v.intranz.) (despre încheieturi, oase, degete) a trosni (prin întindere sau răsucire).
5. (v.tranz. și intranz.) (adesea fig.) a lovi scurt și cu putere.
6. (v.tranz.) a lovi drept în țintă.
7. (v.intranz.) a se sparge, a crăpa (cu violență și zgomot).
8. (v.intranz.) a se rupe (prin întindere, solicitare prea mare etc.).

Declinare

Etimologie

Din a pocni.

Definiții

1. (pop.) faptul de a pocni.

Declinare