pocinog
/po.ʧi'nog/Etimologie
Din slavă (veche) počinŭkŭ.
Definiții
- întâmplare rea, neplăcută; bucluc, belea; boroboață.
- (reg.) început (de bun augur); saftea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pocinog | pocinoage |
| genitiv-dativ | pocinogului | pocinoagelor |
| vocativ | pocinogule | pocinoagelor |
| articulat | pocinogul | pocinoagele |