verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din slavă (veche) pokajati sen.
Definiții
- (v.refl.) (în concepțiile religioase) a-și mărturisi păcatele săvârșite, a se căi și a căuta să obțină iertare prin post și rugăciuni.
- (v.refl.) a manifesta părere de rău, a avea remușcări, a se căi pentru o faptă, o greșeală etc.
- (v.tranz. fact.) a face pe cineva să-și mărturisească păcatele sau greșelile și să se căiască de ele.
- (v.refl.) a deveni adept al anumitor secte religioase creștine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | pocăea | pocăeau |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din a (se) pocăi.
Definiții
- care se căiește.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- adept al unei secte creștine apărute în Ungaria în jurul anului 1825, care consideră pocăința mai presus de orice virtute; (p.gener.) adept al unor secte religioase creștine, sectant.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | pocăit | pocăiți |
| genitiv-dativ | pocăitului | pocăiților |
| vocativ | pocăitule | pocăiților |
| articulat | pocăitul | pocăiții |