adept al unei secte creștine apărute în Ungaria în jurul anului 1825, care consideră pocăința mai presus de orice virtute; (p.gener.) adept al unor secte religioase creștine, sectant.
pocăit — adjectiv
care se căiește.
pocăit — verb
(v.refl.) (în concepțiile religioase) a-și mărturisi păcatele săvârșite, a se căi și a căuta să obțină iertare prin post și rugăciuni.
(v.refl.) a manifesta părere de rău, a avea remușcări, a se căi pentru o faptă, o greșeală etc.
(v.tranz. fact.) a face pe cineva să-și mărturisească păcatele sau greșelile și să se căiască de ele.
(v.refl.) a deveni adept al anumitor secte religioase creștine.