plimba
/plimˈba/Etimologie
Din latină perambŭlāre, confer umbla. Cuvânt de uz general (ALR, I, 96), s-a păstrat numai în română.
Definiții
- (v.refl.) a umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc.
- (v.tranz.) a duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare.
- (v.tranz.) a mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru plimba.
Exemple
- Toată ziua se plimbă.
- Se plimbă prin poieni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | plimba | plimbau |
Sinonime: 1-2: (prin Transilv.) se șeităli, (Ban., Transilv. și Bucov.) se șpațiria; colinda, cutreiera, (fam.) se plimbarisi, 3: mișca