plebe

Etimologie

Din franceză plèbe < latină plebs, plebis.

Definiții

1. (în roma antică) categorie socială de oameni liberi fără o activitate permanentă, care trăiau din câștiguri întâmplătoare și din distribuții făcute de stat.
2. (în evul mediu) pătura cea mai săracă a populației orășenești din apusul Europei, aflată în afara ierarhiei feudale și care, alături de țărănime, a avut un rol important în revoluțiile din sec. xVI-XVII.
3. (livr.) pătură socială fără drepturi, asuprită și exploatată; (p.ext.) mulțime, gloată.
4. (fig.) categorie socială declasată; drojdia societății.

Declinare