platnic
/'plat.nik/Etimologie
Din plată + sufixul -nic.
Definiții
- care plătește, care trebuie să plătească; plătitor.
Din plată + sufixul -nic.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | platnic | platnici |
| genitiv-dativ | platnicului | platnicilor |
| vocativ | platnicule | platnicilor |
| articulat | platnicul | platnicii |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică