← înapoi la căutare

platină

/'pla.ti.nə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză platine.

Definiții

  1. (chim.) (defectiv de plural) element chimic, metal prețios, nobil lucios, de culoare alb-argintie, maleabil și ductil, rezistent la acțiunea acizilor și la temperaturi înalte, având diferite întrebuințări, cu numărul atomic 78 și simbolul Pt.
  2. (spec.) nume dat unor piese de formă plană (placă) care intră în construcția anumitor aparate.
  3. (la pl.) dispozitiv prevăzut cu contacte electrice care comandă aprinderea în motoarele cu explozie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativplatinăplatine
genitiv-dativplatineiplatinelor
vocativplatină, platinoplatinelor
articulatplatinaplatinele

platina

/pla.ti'na/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză platiner.

Definiții

  1. (v.tranz.) a acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de platină; a sufla cu platină.
  2. (v.tranz.) a decolora părul capului prin mijloace chimice, dându-i o nuanță de blond-argintiu.

Declinare

CazSingularPlural
verbplatinaplatinau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică