(chim.) (defectiv de plural) element chimic, metal prețios, nobil lucios, de culoare alb-argintie, maleabil și ductil, rezistent la acțiunea acizilor și la temperaturi înalte, având diferite întrebuințări, cu numărul atomic 78 și simbolul Pt.
(spec.) nume dat unor piese de formă plană (placă) care intră în construcția anumitor aparate.
(la pl.) dispozitiv prevăzut cu contacte electrice care comandă aprinderea în motoarele cu explozie.
platină — verb
(v.tranz.) a acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de platină; a sufla cu platină.
(v.tranz.) a decolora părul capului prin mijloace chimice, dându-i o nuanță de blond-argintiu.