planta
/planˈta/Etimologie
Din latină plantare. Confer franceză planter.
Definiții
- (v.tranz.) a înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi.
- a fixa în pământ un stâlp, un par etc.
- a îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru planta.
Exemple
- A planta doi puieți.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | planta | plantau |
Sinonime: 1: pune, răsădi, sădi, transplanta, (rar) semăna, (pop.) presădi, (prin Munt.) prosădi, (Transilv.) răstăvi, (înv.) împlânta, plăntălui, străplanta, 3: mina