plantai

Etimologie

Din planta.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru planta.
2. forma de persoana a II-a singular la imperfect pentru planta.

Etimologie

Din latină plantare. Confer franceză planter.

Definiții

1. (v.tranz.) a înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi.
2. a fixa în pământ un stâlp, un par etc.
3. a îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina.
4. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru planta.

Exemple

• A planta doi puieți.

Declinare

Sinonime: 1: pune, răsădi, sădi, transplanta, (rar) semăna, (pop.) presădi, (prin Munt.) prosădi, (Transilv.) răstăvi, (înv.) împlânta, plăntălui, străplanta, 3: mina