← plantai (toate sensurile)

Definiția cuvântului „plantai”

plantai — verb

  1. (v.tranz.) a înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi.
  2. a fixa în pământ un stâlp, un par etc.
  3. a îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina.
  4. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru planta.

plantai — verb

  1. forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru planta.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperfect pentru planta.