planimetrie
/pla.ni.me'tri.e/Etimologie
Din franceză planimétrie.
Definiții
- ramură a geometriei care se ocupă cu metodele privind măsurarea suprafețelor plane; geometrie plană.
- ramură a topografiei care se ocupă cu studiul metodelor și tehnicilor de reprezentare pe o hartă sau pe un plan a obiectelor (ape, drumuri etc.) de pe un teren.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | planimetrie | — |
| genitiv-dativ | planimetriei | — |
| articulat | planimetria | — |