Definiția cuvântului „planimetrie”

planimetrie — substantiv

1. ramură a geometriei care se ocupă cu metodele privind măsurarea suprafețelor plane; geometrie plană.
2. ramură a topografiei care se ocupă cu studiul metodelor și tehnicilor de reprezentare pe o hartă sau pe un plan a obiectelor (ape, drumuri etc.) de pe un teren.