plana

Etimologie

Din franceză planer.

Definiții

1. (v.intranz.) (despre păsări) a pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, aproape nemișcate.
2. (v.intranz.) (despre planoare) a pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a coborî (cu motorul oprit sau cu viteza redusă) pe o traiectorie cu pantă mică.
3. (v.intranz.) a întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare; a domina.
4. (v.intranz.) (fig.) a domina prin importanță, prin superioritate etc.
5. (v.intranz.) (fig.) a amenința să se întâmple, a pluti asupra; a fi iminent.
6. (v.tranz.) a prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică pentru a o face netedă, plană.

Declinare