plai
/plaj/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- versant al unui munte sau al unui deal; creastă, culme, vârf al unui munte sau al unui deal; (p.gener.) munte, deal mare.
- regiune de munte sau de deal aproape plană, acoperită în general cu pășuni.
- drum (sau cărare) care face legătura între poala și creasta unui munte; potecă.
- regiune, ținut; (la pl.) meleaguri.
- subîmpărțire administrativă a județelor și a ținuturilor (mai ales a celor de munte) în evul mediu, în Țara Românească; plasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plai | plaiuri |
| genitiv-dativ | plaiului | plaiurilor |
| vocativ | plaiule | plaiurilor |
| articulat | plaiul | plaiurile |