placi

Etimologie

Din plăcea.

Definiții

1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru plăcea.
2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru plăcea.
3. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru plăcea.

Sinonime: 3: (rar) place

Etimologie

Din franceză plaque.

Definiții

1. (de obicei urmat de determinări care indică materia) bucată de material cu fețele plane și cu o grosime uniformă și mult mai mică decât celelalte două dimensiuni.
2. disc de ebonită pe care se imprimă vibrațiile vocii sau ale unui instrument muzical, spre a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului, al patefonului, al pick-up-ului.
3. (înv.) tăbliță de ardezie pe care învățau să scrie școlarii începători.
4. (tipogr.) foaie de metal pe care se imprimă literele.
5. (med.) proteză dentară mobilă.

Exemple

• Placă dentară.

Declinare

Etimologie

Din latină placere.

Definiții

1. (v.intranz. și tranz.) (cu subiectul logic în dativ) a agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat.
2. a avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi.
3. a avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac.
4. a-i conveni.
5. a vrea, a dori.
6. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru plăcea.

Exemple

• Îmi place de tine.
• Îi place să meargă la vânat.

Declinare

Sinonime: simpatiza, iubi, pofti, conveni

Antonime: dezgusta, displăcea

Etimologie

Din franceză plaquer.

Definiții

1. (v.tranz.) a acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc.
2. (v.tranz.) (la jocul de rugbi) a opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile.
3. (v.tranz.) (livr.) a părăsi, a abandona.

Declinare