← placi (toate sensurile)

Definiția cuvântului „placi”

placi — verb

  1. (v.intranz. și tranz.) (cu subiectul logic în dativ) a agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat.
  2. a avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi.
  3. a avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac.
  4. a-i conveni.
  5. a vrea, a dori.
  6. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru plăcea.

placi — verb

  1. (v.tranz.) a acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc.
  2. (v.tranz.) (la jocul de rugbi) a opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile.
  3. (v.tranz.) (livr.) a părăsi, a abandona.

placi — substantiv

  1. (de obicei urmat de determinări care indică materia) bucată de material cu fețele plane și cu o grosime uniformă și mult mai mică decât celelalte două dimensiuni.
  2. disc de ebonită pe care se imprimă vibrațiile vocii sau ale unui instrument muzical, spre a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului, al patefonului, al pick-up-ului.
  3. (înv.) tăbliță de ardezie pe care învățau să scrie școlarii începători.
  4. (tipogr.) foaie de metal pe care se imprimă literele.
  5. (med.) proteză dentară mobilă.

placi — verb

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru plăcea.
  2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru plăcea.
  3. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru plăcea.