plătitor
/plə.ti'tor/Etimologie
Din a plăti + sufixul -tor.
Definiții
- care efectuează o plată, care plătește; platnic.
Din a plăti + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plătitor | plătitori |
| genitiv-dativ | plătitorului | plătitorilor |
| vocativ | plătitorule | plătitorilor |
| articulat | plătitorul | plătitorii |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică