plăsea
/pləˈse̯a/Etimologie
Din plasă + sufixul -ea.
Definiții
- fiecare dintre cele două părți de metal, de os, de lemn etc. care acoperă mânerul unui cuțit, al unui briceag, al unui pumnal etc.; (p.ext.) mâner.
- (neobișnuit) șild.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plăsea | plăsele |
| genitiv-dativ | plăselei | plăselelor |
| vocativ | plăsea | plăselelor |
| articulat | plăseaua | plăselele |