plăcu
/pləˈku/Etimologie
Din plăcea.
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru plăcea.
Proverbe & zicători
- „Paguba fusă, și îmi plăcu cum se dusă”Bani și avere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică