plăcintar
/plə.ʧinˈtar/Etimologie
Din plăcintă + sufixul -ar.
Definiții
- persoană care face sau vinde plăcinte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plăcintar | plăcintari |
| genitiv-dativ | plăcintarului | plăcintarilor |
| vocativ | plăcintarule | plăcintarilor |
| articulat | plăcintarul | plăcintarii |