pistă
/'pis.tə/Etimologie
Din franceză piste, italiană pista.
Definiții
- fâșie de teren amenajată ca drum și rezervată unei circulații speciale.
- fâșie de teren (circulară, ovală etc.) amenajată pentru întreceri sau antrenamente sportive.
- teren amenajat pentru rularea avioanelor la decolare și la aterizare.
- loc rezervat pentru dans într-un loc public.
- (fig.) făgaș, cale, curs; direcție.
- (adesea determinat prin „sonoră”) fâșie de la marginea peliculei cinematografice, fâșie a unei benzi de magnetofon etc. pe care este făcută înregistrarea sonoră.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pistă | piste |
| genitiv-dativ | pistei | pistelor |
| vocativ | pistă | pistelor |
| articulat | pista | pistele |