pișca
/piʃˈka/Etimologie
Origine îndoielnică. Probabil de la o rădăcină expresivă pičc-. Înrudit cu latină *piccicare, confer albaneză pitškoń, italiană pizzicare, spaniolă pellizcar. E posibil să fi intervenit o apropiere cu pisc („cioc”), dar acest cuvânt nu ajunge pentru a explica verbul.
Definiții
- (v.tranz.) a prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând-o sau strângând-o și producând o senzație dureroasă.
- a apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându-le puțin și dându-le drumul, pentru a le face să vibreze.
- (v.tranz.) a rupe sau a tăia câte puțin din ceva.
- (fam.) a se alege cu ceva.
- (fam.) a fura câte puțin, pe nesimțite.
- (v.tranz.) (despre insecte) a înțepa, a mușca.
- (despre animale și păsări) a apuca cu dinții, cu ciocul, fără a răni; p. ext. a mânca.
- (v.tranz. și intranz.) (despre vânt, frig etc.) a provoca o senzație neplăcută, dureroasă, a înțepa, a arde.
- (v.tranz.) (despre brumă, ger etc.) a strica, a vătăma (parțial) frunzele sau fructele plantelor.
- (v.tranz.) (despre băuturi alcoolice, condimente sau mâncăruri condimentate) a provoca o senzație de arsură, de usturime, de înțepătură.
- (v.tranz.) (glumeț) a lovi, a atinge ușor, a șfichiui pe cineva; p. ext. a bate.
- (fig.) a înțepa cu vorba.
- (v.refl.) (reg.; despre lună și lumina ei) a începe să scadă, să descrească.
Exemple
- Mustul pișcă la limbă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | pișca | pișcau |
Sinonime: 1: ciupi, 5: ciupi, șterpeli, 6: înțepa, 7: mânca, 8: arde, înțepa, 9: strica, vătăma, 10: ciupi, înțepa, ustura, 11: atinge, bate, lovi, 12: tachina, șfichiui, 13: descrește, micșora, reduce, scădea