Definiția cuvântului „pisc”

pisc — verb

(v.tranz.) a prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând-o sau strângând-o și producând o senzație dureroasă.
a apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându-le puțin și dându-le drumul, pentru a le face să vibreze.
(v.tranz.) a rupe sau a tăia câte puțin din ceva.
(fam.) a se alege cu ceva.
(fam.) a fura câte puțin, pe nesimțite.
(v.tranz.) (despre insecte) a înțepa, a mușca.
(despre animale și păsări) a apuca cu dinții, cu ciocul, fără a răni; p. ext. a mânca.
(v.tranz. și intranz.) (despre vânt, frig etc.) a provoca o senzație neplăcută, dureroasă, a înțepa, a arde.
(v.tranz.) (despre brumă, ger etc.) a strica, a vătăma (parțial) frunzele sau fructele plantelor.
(v.tranz.) (despre băuturi alcoolice, condimente sau mâncăruri condimentate) a provoca o senzație de arsură, de usturime, de înțepătură.
(v.tranz.) (glumeț) a lovi, a atinge ușor, a șfichiui pe cineva; p. ext. a bate.
(fig.) a înțepa cu vorba.
(v.refl.) (reg.; despre lună și lumina ei) a începe să scadă, să descrească.

(adesea repetat) cuvânt care imită strigătul caracteristic al unor păsări, mai ales al puilor de pasăre.

vârf ascuțit (și golaș) de munte sau de deal, dominând o vale sau o depresiune; piscan.
capătul din față, ascuțit și încovoiat în sus, al unei ambarcații.
(pop.) parte a carului (sau a saniei) de care se fixează proțapul.