pieliță
/pjeˈli.ʦə/Etimologie
Din piele + sufixul -iță.
Definiții
- piele subțire, fină, delicată; (p.spec.) pielea obrazului.
- (mai ales la pl.) strat subțire, cornos, care mărginește unghia.
- nume generic pentru țesuturile animale subțiri (și elastice), cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți de organe; membrană.
- țesut vegetal subțire care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantelor.
- intestin de animal sau membrană artificială care formează învelișul mezelurilor preparate din tocătură.
- pojghiță fină care se formează pe suprafața unor lichide.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pieliță | pielițe |
| genitiv-dativ | pieliței | pielițelor |
| vocativ | pieliță | pielițelor |
| articulat | pielița | pielițele |